Tenis: adevărurile puțin cunoscute despre intersezon, între odihnă, stres și supraviețuire fizică
În fiecare an, când reflectoarele se sont în ultimele turnee din calendarul ATP și WTA, începe un alt meci.
Se joacă în avioane, în săli de forță goale, pe plaje îndepărtate sau în centre de antrenament private. Este cel al perioadei de intersezon, o etapă la fel de scurtă pe cât este de crucială, în care se clădesc – sau se fragilizează – performanțele viitoare.
Mult timp considerată o simplă paranteză, perioada de intersezon a devenit un factor strategic major. Între refacere fizică, decomprimare mentală, lucru specific sau planificare sportivă, ea seamănă astăzi cu un puzzle delicat, în care fiecare piesă poate schimba traiectoria unui sezon, ba chiar a unei cariere.
Prin acest material, vom explica modul în care se construiește cu adevărat această pauză de iarnă. Un moment determinant, adesea necunoscut, uneori subestimat, dar întotdeauna decisiv.
O nevoie vitală: de ce intersezonul a devenit indispensabil
Calendarul circuitelor ATP și WTA este unul dintre cele mai epuizante din sportul profesionist. Turneele se succed, călătoriile se acumulează, meciurile se lungesc, uneori la temperaturi extreme.
Corpul încasează, reperele dispar de la o săptămână la alta, iar oboseala, fizică și mentală, se instalează durabil.
Pentru mulți jucători, intersezonul este singura breșă în această cursă infernală. Dar este adesea redus la minimum, ciuntit de evenimentele târzii precum finalele Cupei Davis sau Billie Jean King Cup, ori de turneele demonstrative de final de an.
Cercetările în pregătirea fizică o confirmă: un sezon „nedigerat” corect crește drastic riscurile de accidentări, oboseală cronică și scădere a nivelului de joc. Fără o adevărată pauză, performanțele se erodează mai repede decât ne imaginăm.
Miza unei pauze bine gestionate este triplă: refacere fizică, regenerare mentală și reconstrucția fundațiilor pentru noul sezon. Unii jucători o spun direct: o deconectare totală de 10–15 zile este uneori singura modalitate de a regăsi plăcerea tenisului și a vieții de zi cu zi.
Cele trei mari faze ale intersezonului: un tipar care se adaptează fiecărui jucător
Chiar dacă nu există un model universal, trei faze structurează în general intersezonul profesioniștilor.
Faza 1: pauza totală
Antrenorii, în special în Franța, recomandă adesea o pauză completă de 10–15 zile, fără rachetă, fără sală și uneori chiar fără activitate fizică susținută. Este momentul în care jucătorii „lasă totul baltă”, pleacă în vacanță, petrec timp cu familia, își schimbă mediul.
Exemple recente:
– Carlos Alcaraz iubește să se retragă în Baleare, acasă, pentru a-și revedea apropiații și a ieși din cadrul mediatic.
– Novak Djokovic s-a refăcut într-unul dintre cele mai scumpe complexe din lume: Amanyara, în insulele Turks și Caicos (Caraibe).
– Aryna Sabalenka a stat într-un hotel de lux în Maldive.
– Jannik Sinner preferă să meargă la Dubai, pentru a putea continua direct cu presezonul.
Această pauză este esențială: permite corpului să șteargă microtraumatismele, mușchilor să se refacă, iar minții să iasă din tunelul competițional.
Faza 2: reluarea ușoară și progresivă
După ce pauza a fost „digerată”, jucătorii repornesc motorul în ritm blând. Alergare ușoară, bicicletă, înot, mobilitate, exerciții de core: ideea este să se reconstruiască rezistența, forța generală și robustețea fără a brusca organismul.
Prevenirea accidentărilor este în centrul acestei etape. Exercițiile de mobilitate, întărirea trunchiului și a umerilor – zone deosebit de solicitate în tenis – sunt accentuate.
Faza 3: munca specifică și intensivă
Când corpul este „pregătit”, începe faza cea mai solicitantă.
Ea combină pregătirea fizică țintită (viteză, explozivitate, agilitate, intervale, pliometrie) cu revenirea la rachetă, printr-un lucru tehnic și tactic aprofundat. Este adesea singurul moment al anului în care un jucător își poate corecta în profunzime jocul de picioare, serviciul sau organizarea tactică.
În paralel, echipa realiniază obiectivele: clasament, progres fizic, ajustări ale calendarului, planificarea perioadelor de încărcare și a celor de refacere.
Ce fac cu adevărat profesioniștii: între pauză totală și pregătire intensivă
Dincolo de discursurile oficiale, practicile diferă enorm.
Alexander Zverev, de exemplu, recunoaște că își acordă foarte puține zile de odihnă după sezon. Pentru el, sala de antrenament „face parte din vacanță”. O abordare radical opusă față de cea a jucătorilor care, epuizați mental sau fizic, mizează totul pe o deconectare totală.
Însă preparatorii fizici sunt unanimi: un bloc mare de muncă are sens doar dacă este respectată refacerea. Invers, o pauză prea lungă poate duce la pierderea ritmului, a senzațiilor și a memoriei musculare. Dozajul este, așadar, extrem de fin.
Un permanent joc de puzzle: dilemele care complică intersezonul
Intersezonul este străbătut de contradicții greu de rezolvat.
Pe de o parte, este nevoie de odihnă pentru a proteja corpul, motivația și sănătatea mentală. Pe de altă parte, este singura perioadă în care se poate progresa, munci în profunzime, recupera întârzierea acumulată în timpul anului.
Factorul mental joacă un rol major. Jucătorii trebuie să facă „vid” în minte tocmai atunci când sunt adesea solicitați de sponsori, obligații media sau demonstrații bine plătite.
La toate acestea se adaugă incertitudinea calendarului, uneori modificat târziu în an, ceea ce face planificarea și mai complexă.
Un intersezon în transformare: spre abordări mai globale
Tenisul modern, mai intens fizic și mental, face ca metodele să evolueze. Intersezoanele integrează de acum o reflecție globală: tehnică, fizică, tactică, dar și mentală.
Prevenirea accidentărilor a devenit centrală, în special pentru a asigura longevitatea într-un sport în care uzura este omniprezentă.
În sfârșit, individualizarea s-a impus. Fiecare jucător, în funcție de vârstă, sezonul precedent, gradul de oboseală, obiective sau stil de joc, își construiește un intersezon „la comandă”.
De exemplu, la vremea respectivă, Caroline Garcia și-a anunțat decizia de a-și scurta sezonul din cauza unei oboseli excesive și a unui „mindset toxic”. O alegere care, potrivit ei, i-a permis să-și revizuiască pregătirea (intersesonul) pentru a ajunge și mai bine pregătită în anul următor.
Limite: ceea ce încă nu cunoaștem bine
Există o varietate de studii publice despre durata ideală a unei pauze sau despre efectele precise ale diferitelor modele de intersezon. Recomandările diferă enorm de la un antrenor la altul, ba chiar de la un preparator fizic la altul.
Constrângerile exterioare – sponsori, media, demonstrații – reduc uneori marja de manevră, iar mulți jucători navighează constant între oboseala acumulată, presiunea rezultatelor și necesitatea de a-și păstra sănătatea.
Un moment-cheie, fragil și decisiv
Intersezonul nu este nici o simplă pauză, nici un lux. Este un moment de răscruce în care se joacă o parte din sezonul următor, uneori chiar o parte din carieră.
Bine gestionat, el devine un trambulină: permite abordarea revenirii cu energie, claritate mentală și fundații solide. Gestionat prost, sau prea scurt, deschide poarta către supraîncărcare, lipsă de motivație, accidentări sau o erodare progresivă a nivelului de joc.
În fond, intersezonul este un revelator. Măsoară capacitatea unui jucător de a-și asculta corpul, de a se cunoaște, de a gestiona presiunea, de a planifica inteligent și de a se reinventa.
O perioadă discretă, adesea invizibilă pentru marele public, dar care determină mult mai mult decât credem desfășurarea sezonului. Campionii știu: de multe ori, acolo, departe de terenuri, se joacă totul.
Ce viitor are intersezonul?
Și dacă intersezonul ar ajunge să-și schimbe fața în următorii ani?
Între un calendar supraîncărcat, o presiune în creștere și cerințe fizice tot mai extreme, unii actori ai tenisului evocă deja necesitatea unei reforme profunde.
O adevărată reconfigurare a calendarului, o reglementare a turneelor demonstrative de iarnă sau chiar crearea unei pauze oficiale ar putea transforma acest moment fragil într-o veritabilă perioadă de reconstrucție.
Tenis: adevărurile puțin cunoscute despre intersezon, între odihnă, stres și supraviețuire fizică 
Și dacă tenisul și-ar pierde sufletul? Cazul arbitrajului robotizat, între tradiție și modernitate dezumanizată 
Dosare - Arabia Saudită, accidentări, război și afaceri: culisele fascinante ale tenisului dezvăluite de TennisTemple 
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională