Mai mult decât un meci: inegalitățile de remunerare între femei și bărbați în tenis
Dezbaterile privind egalitatea premiilor în bani între bărbați și femei fac ravagii de mulți ani. Adesea citat ca exemplu de progres, tenisul profesionist a văzut unele turnee introducând premii identice pentru jucători și jucătoare.
Cu toate acestea, această egalitate nu este nici totală, nici uniformă în funcție de competiții și niveluri. Tenisul oferă astfel un teren de analiză interesant pentru a înțelege progresele realizate, dar și inegalitățile care persistă între bărbați și femei în ceea ce privește remunerația.
O LUPTĂ ISTORICĂ PARȚIAL CÂȘTIGATĂ
În 2005, surorile Williams au luptat alături de Billie Jean King Cup pentru a cere egalitatea salarială între bărbați și femei în tenis. Doi ani mai târziu, în 2007, au obținut un prim succes: Wimbledon și Roland-Garros au anunțat că vor oferi aceleași sume bărbaților și femeilor.
Celelalte două turnee de Grand Slam, US Open și Australian Open, ofereau deja acest lucru cu mult mai devreme, respectiv în 1973 și 2001. 18 ani mai târziu, acest principiu al echității pare a fi dobândit la cel mai înalt nivel: cele patru turnee de Grand Slam își răsplătesc în mod identic campionii și campioanele.
Inegalități persistente în cadrul turneelor ATP și WTA
Totuși, de îndată ce părăsim reflectoarele marilor turnee, realitatea devine mai nuanțată. Pe circuitele ATP și WTA, diferențele de premii persistă în majoritatea turneelor. La Roma, Indian Wells sau Madrid, premiile tind treptat să se alinieze, dar în turneele de categorie inferioară, diferențele rămân uneori substanțiale.
În 2024, un jucător din top 100 mondial câștigă în medie semnificativ mai mult decât o jucătoare de același rang. Această disparitate reaprinde regulat dezbaterea: poate tenisul să se laude că este cel mai egalitarist sport din lume menținând în același timp aceste diferențe? Între argumente economice, considerații sportive și lupta pentru echitate, chestiunea egalității salariale în tenis este mai actuală ca oricând.
O CONTROVERSĂ CARE PERSISTĂ
An după an, dezbaterea privind egalitatea premiilor în tenis persistă. Apărătorii egalității totale aduc argumente greu de contestat: jucătoarele depun aceeași muncă, se antrenează cu aceeași intensitate și generează o vizibilitate mediatică comparabilă, după cum o demonstrează audiențele record ale finalelor feminine de Grand Slam.
Pentru ei, principiul echității sportive ar trebui să primeze asupra oricărei alte considerații. În schimb, unii opozanți continuă să invoce diferența de format, în special la Grand Slam, unde bărbații joacă meciuri în cinci seturi față de trei la femei, ceea ce ar reprezenta un efort fizic și un timp de joc superioare. Ei subliniază, de asemenea, că audiențele TV rămân variabile în funcție de turnee și că veniturile generate de circuitul masculin sunt în general mai ridicate, ceea ce ar justifica, în opinia lor, premii diferențiate.
Poziții divergente în rândul jucătorilor
Jucătorii înșiși participă regulat la dezbatere: dacă unele, precum Serena Williams sau Iga Swiatek, pledează ferm pentru egalitate totală, anumiți jucători, precum în declarațiile din trecut ale lui Novak Djokovic sau Gilles Simon, au susținut o remunerare proporțională cu veniturile generate.
În 2012, francezul declara pentru France Info: « Se vorbește des despre egalitatea salariilor. Cred că nu este ceva ce funcționează în sport. Suntem singurii care aplicăm paritatea în premiile în bani, deși oferim un spectacol mai atrăgător. »
În 2016, Djokovic a adăugat: « Statisticile arată că există mai mulți spectatori pentru meciurile de tenis masculin. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care ar trebui să câștigăm mai mult. »
« Jucăm de două ori mai puțin decât ei »
Alizé Cornet a avut, la rândul ei, remarci mai moderate, în special în privința salariilor la Grand Slam: « Nu este normal să fim plătite la fel ca băieții la Grand Slam când noi jucăm de două ori mai puțin decât ei. Înțeleg că asta îi enervează. Ar trebui mai degrabă să fim plătite la fel ca ei în celelalte turnee, unde jucăm cu toții în sistem cel mai bun din trei seturi. »
Aceste diviziuni interne, departe de a se estompa, ilustrează complexitatea unei dezbateri în care se amestecă considerații economice, sportive și ideologice.
OBSTACOLELE ÎN CALEA UNEI EGALITĂȚI TOTALE
Dacă egalitatea premiilor în bani între cele două sexe nu este încă totală, acest lucru se datorează în special realității economice. În zilele noastre, câștigurile din turnee sunt legate în principal de sponsori, care constituie cea mai mare parte a bugetului unei competiții.
În fața acestei constrângeri, turneele combinate – care găzduiesc simultan competiții masculine și feminine, precum Indian Wells sau Miami – apar ca o soluție promițătoare.
Turneele mixte ca posibilă soluție
Acestea permit mutualizarea costurilor de organizare, atragerea unor sponsori mai importanți și oferirea unui spectacol mai bogat publicului. Totuși, acest model prezintă și dezavantaje: complexitate logistică sporită, riscul de a trimite meciurile feminine pe terenuri secundare sau de a avea afluențe foarte diferite pe arenele principale în funcție de afișe și, mai ales, dificultatea de a generaliza această formulă la întregul calendar.
Turneele separate, majoritare pe circuit, își păstrează autonomia de gestiune, dar perpetuează diferențele de premii. Între idealul egalității și constrângerile economice, tenisul își caută încă echilibrul.
O dominație masculină în rândul sponsorilor
La capitolul sponsori, bărbații sunt din nou avantajați. În Top 10 al jucătorilor și jucătoarelor cel mai bine plătiți, potrivit Sportico, doar 4 femei figurează. Primele două locuri sunt ocupate de Carlos Alcaraz și Jannik Sinner. Între august 2024 și august 2025, italianul a câștigat aproximativ 25 de milioane de dolari grație sponsorilor, în timp ce spaniolul a ajuns la 36 de milioane.
Prima femeie este Coco Gauff, pe locul 3, cu 23 de milioane de dolari obținute din publicitate.
PERSPECTIVE DE VIITOR
În fața acestor blocaje persistente, apar mai multe piste de evoluție pentru a accelera drumul către egalitatea salarială. Ideea unificării circuitelor ATP și WTA, evocată de ani de zile, reapare ca o soluție radicală: prin fuziunea celor două organisme de conducere, tenisul ar putea impune standarde comune de remunerare și ar putea mutualiza mai bine resursele.
O complexitate organizațională în pofida bunelor intenții
Această perspectivă, deși ambițioasă, se lovește de puternice interese corporatiste și de o inerție instituțională considerabilă, din cauza bulversării organizaționale pe care o poate reprezenta.
Mai concret, experimentarea unor noi formate ar putea, de asemenea, să schimbe datele problemei: unii propun armonizarea meciurilor prin adoptarea sistemului cel mai bun din trei seturi pentru toți la Grand Slam, sau, dimpotrivă, cel mai bun din cinci pentru toți, argument care ar pune capăt dezbaterii privind durata jocului și, prin urmare, privind noțiunea de timp de muncă.
Dar poate că presiunea crescândă a sponsorilor și a opiniei publice constituie pârghia cea mai eficientă. Marile branduri, atente la imaginea lor în materie de egalitate de gen, ar putea condiționa din ce în ce mai mult parteneriatele de angajamente concrete privind premiile în bani.
Paralel, rețelele de socializare amplifică fiecare polemică legată de diferențele salariale, forțând uneori organizatorii de turnee să își justifice alegerile. Această dublă constrângere – economică și de imagine – s-ar putea dovedi, în cele din urmă, mai determinantă decât discursurile de principiu pentru a face să progreseze egalitatea în tenisul mondial.
Tenisul progresează, dar drumul rămâne lung
Tenisul întruchipează astăzi ambivalențele unui sport, fără îndoială pionier în materie de egalitate, dar încă incapabil să își generalizeze progresele la întregul său ecosistem. Dacă victoriile simbolice de la Wimbledon și Roland-Garros din 2007 sau luările de poziție curajoase ale surorilor Williams au marcat istoria, ele nu trebuie să mascheze o realitate mai nuanțată: egalitatea premiilor în bani rămâne în mare parte limitată la vitrina turneelor de Grand Slam, în timp ce circuitele ATP și WTA perpetuează diferențe uneori semnificative.
Între constrângeri economice foarte reale și rezistențe ideologice persistente, drumul către o egalitate completă se anunță încă lung. Totuși, pârghiile există: presiunea mediatică sporită, exigențele crescânde ale sponsorilor, evoluția mentalităților în rândul publicului. Într-o lume sportivă în care inegalitățile dintre bărbați și femei rămân evidente, tenisul are oportunitatea istorică de a arăta calea. Mai rămâne doar să își asume cu adevărat acest obiectiv.
Mai mult decât un meci: inegalitățile de remunerare între femei și bărbați în tenis 
Să schimbi antrenorul sau să te reinventezi: intersezonul, ora alegerilor 
Rafa Nadal Academy: un model de expertiză și profesionalism pentru viitoarele staruri ale tenisului 
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională