«Nici măcar Alcaraz nu avea asta la 19 ani»: Fonseca pe urmele prodiagiului spaniol?
Fonseca, o ascensiune fulgerătoare
Există sezoane care răsună ca un avertisment. Cel al lui João Fonseca, în vârstă de 19 de ani, aparține acestei categorii.
Două titluri ATP, o intrare fulminantă în top 25, o victorie împotriva lui Rublev chiar de la Australian Open și, mai ales, o impresie: aceea a unui jucător care accelerează mai repede decât regulile obișnuite ale circuitului.
Talent natural, putere, carismă: brazilianul are tot ce-i trebuie pentru a deveni unul dintre fețele de neocolit ale tenisului modern.
O paralelă: Fonseca vs Alcaraz, versiunea 2021
Comparația părea pretențioasă, dar astăzi, cifrele o fac mai credibilă.
Progresia lui Fonseca se aseamănă în mod straniu cu cea a unui anumit Carlos Alcaraz în sezonul său din 2021, acela care anunțase sosirea unui fenomen pe circuitul ATP.
Într-adevăr, Fonseca a urcat de la locul 145 la locul 24 în clasament, în timp ce Alcaraz urcase de la locul 141 la locul 35 în acel an.
În ceea ce privește bilanțul ATP, aceleași asemănări: 26–16 pentru Fonseca, față de 27–17 pentru Alcaraz.
Titluri: două trofee ATP pentru cei doi tineri prodigii
Apoi, cei doi par să fi avut același succes în tranziția lor de la Challengers la circuitul principal.
La fel și cu Marile Turnee: unde au reușit să câștige rapid un prim tur. Cu toate acestea, Fonseca nu a atins încă nivelul US Open 2021 al lui Alcaraz.
Mai mult decât coincidențe?
Cu toate acestea, trebuie să fim moderați, deoarece anul 2025 al brazilianului nu a fost doar un basm.
Într-adevăr, Fonseca a înfruntat și realitatea dură a circuitului: meciuri pierdute din lipsa unui plan B, îndoieli identitare, gestionarea emoțională încă fragilă.
Dar aceste eșecuri au avut un efect benefic: l-au întărit. Mai mult, asta nu schimbă cu nimig evidentul: Fonseca are ceva ce alții nu au.
Deci, Fonseca viitorul număr 1 mondial?
Visul este tentant, dar realitatea este cu totul alta. Alcaraz și Sinner domină deja epoca. Și a-i ajunge din urmă pare foarte dificil.
Cu toate acestea, dacă își îmbogățește jocul de tranziție, dacă își rafinează alegerile, dacă își păstrează corpul intact, atunci da, fenomenul brazilian ar putea realiza fanteziile celor mai mari fani ai săi.
Multe dacă, dar știm cu toții că sportul de elită rezervă partea sa de surprize pe care ni le este imposibil să le previzionăm.
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională 
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite 
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private 
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită