«Fără rachetă, fără zgomot, fără stres»: cum se reconstruiesc campionii departe de terenuri
Faza 1 — Ruperea totală
Aceasta este partea cea mai invizibilă, dar adesea cea mai decisivă.
Timp de 10-15 zile, campionii dispar în mod voluntar, fără rachetă, fără sală, uneori chiar fără activitate fizică. O deconectare radicală, esențială pentru a șterge micro-traumele unei sezoane sufocante și pentru a redobândi o stare mentală proaspătă.
Iar destinațiile spun multe despre nevoile fiecăruia:
- Carlos Alcaraz se refugiază acasă, la El Palmar, între tăcerea mediatică și coconul familial.
- Novak Djokovic se izolează de lume la Amanyara, unul dintre cele mai luxoase complexe din Caraibe.
- Aryna Sabalenka optează pentru seninătatea absolută din Maldive.
- Jannik Sinner, el, pariază pe Dubai, pentru un efect dublu: odihnă și tranziție directă către o pre-sezonă milimetric planificată.
Faza 2 — A reîncepe de la zero: reluarea blândă și strategică
Când ruperea este asimilată, mașinăria repornește, încet dar sigur.
Reluarea se face prin jogging, bicicletă, înot, mobilitate, întărirea centrului, orice în afară de o întoarcere pripită la mingi.
Obiectivul: reconstrui rezistența, întări postura și umerii, proteja spatele și articulațiile și evita orice accidentare pe termen lung.
Faza 3 — Momentul adevărului: antrenamentul intensiv
Când corpul este pregătit, locul cel mai dificil. A treia fază este cea mai solicitantă: antrenament interval, pliometrie, și mai ales întoarcerea la rachetă.
Este, de altfel, singurul moment al anului în care jucătorii pot repara sau transforma în profunzime jocul lor: un serviciu revizuit, un joc de picioare reinventat, un plan tactic repoziționat.
Găsiți ancheta completă pe Tennis Temple în acest weekend
«Tenis: adevărurile necunoscute despre intersezon, între odihnă, stres și supraviețuire fizică», disponibilă pe 13/12/2025.
Dosare - Arabia Saudită, accidentări, război și afaceri: culisele fascinante ale tenisului dezvăluite de TennisTemple
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private