Suferința lui Swiatek care a plâns timp de 6 ore după înfrângerea de la Jocurile Olimpice
După ce a cucerit medalia de bronz învingând-o pe Anna Karolina Schmiedlova (6-2, 6-1), Iga Swiatek a vorbit despre suferința pe care a simțit-o după înfrângerea suferită joi în semifinale în fața lui Zheng Qinwen (6-2, 7-5). Numărul 1 mondial a explicat că nu a simțit niciodată o asemenea presiune.
Această presiune se datorează locului predominant pe care Jocurile Olimpice îl ocupă în imaginația sa, faptului că are responsabilitatea de a câștiga pentru alții și statutului său de superfavorită pentru medalia de aur.
Această presiune a uimit-o inițial (36 de greșeli neforțate pentru 13 victorii), iar la sfârșitul meciului a lăsat-o complet distrusă. Dar și-a revenit pentru a termina pe locul 3 și a câștiga o medalie de bronz care înseamnă atât de mult pentru ea.
Iga Swiatek: "La Jocurile Olimpice de la Tokyo (învinsă în turul 2), nu am avut statutul de super-favorită pe care l-am avut la aceste Jocuri de la Paris. De data aceasta (în semifinale), nu m-am putut mișca natural, chiar dacă zgura este suprafața mea preferată și am fost crescută pe ea, ca să spun așa. Vedeam cum trec punctele, ca și cum aș fi fost în afara acțiunii.
Toată viața mea, am jucat pentru mine. Săptămâna aceasta, am fost acolo pentru antrenorii mei, pentru țara mea și pentru publicul polonez. Bineînțeles, nu am descoperit asta când am ajuns aici, dar am subestimat ceea ce înseamnă pentru mine, profunzimea sentimentelor mele.
După meci (cu Zheng), am plâns exact șase ore. Știu că trebuie să-mi spun că este doar o mică parte din viața mea, dar mi-a frânt inima. Am crezut că pot face față, dar am fost copleșit, este o nebunie.
După înfrângere, m-am așezat cu antrenorul meu mental, Daria Abramowicz, și cu întreaga mea echipă. A trebuit să împărtășesc. Știam că mai era de câștigat o medalie de bronz și că trebuia să mă concentrez pe munca mea. Dar credeți-mă, nu a fost ușor. Întrebarea era: pentru cine joc? Pentru mine? Nu, pentru ceilalți, asta trebuia să înțeleg. Și apoi m-am întors pe teren. Și iată-mă aici, cu bronz, nu am crăpat.
Dacă mă întrebați ce semnificație are pentru mine această medalie de bronz, când am câștigat titluri de Grand Slam, o să vă spun că nu am simțit niciodată un asemenea stres și că, în ciuda acestui lucru, am ieșit din acea săptămână medaliată".
Jocurile olimpice
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită
Dosare - Arabia Saudită, accidentări, război și afaceri: culisele fascinante ale tenisului dezvăluite de TennisTemple