Pentru a ținti mai sus, Arnaldi trebuie să câștige mai multe titluri Masters 1000 ca niciodată!
El este marea senzație la acest Roland Garros pe tabloul masculin. Matteo Arnaldi, în vârstă de 23 de ani și aflat pe locul 35 în lume, va juca în optimi. Inițial chinuitor al francezilor, el s-a transformat acum într-un tăietor de capete. Cel care nu a pierdut niciodată în fața unui jucător francez l-a învins mai întâi pe Arthur Fils (6-3, 4-6, 6-4, 6-2), înainte de a-i da nicio șansă bietului Alexandre Muller (6-4, 6-1, 6-3). După ce s-a calificat în turul al treilea, ar fi fost logic ca el să se oprească aici. În fața unui anume Andrey Rublev, șansele sale păreau mici. Cu toate acestea, a intrat pe teren cu cuțitul între dinți și l-a făcut praf pe câștigătorul ultimului turneu de la Madrid (7-6, 6-2, 6-4).
Blufând, transalpinul va trebui să realizeze o a doua ispravă dacă vrea să ajungă în sferturile de finală. După ce l-a învins pe învingătorul de la Madrid, acum este rândul câștigătorului de la Monte-Carlo: Stefanos Tsitsipas. Nu va fi un meci ușor, iar duminică va intra din nou pe teren în postura de outsider. Nu numai că Tsitsipas a avut o pregătire excelentă (titlu la Monaco, finalist la Barcelona), dar mai ales a jucat la un nivel excelent încă de la începutul turneului. După două prime tururi dificile, dar foarte bine negociate, el a ridicat din nou lucrurile la un nivel superior vineri. În fața lui Zhizhen Zhang, "Tsitsi" a trecut cu brio, eliminându-l în puțin peste o oră și 30 de minute (6-3, 6-3, 6-1).
Oricum ar fi, tenisul italian continuă să impresioneze, iar Arnaldi nu are de gând să contrazică acest lucru. Întrebat despre noua epocă de aur a tenisului italian, dreptaciul a explicat acest lucru ca fiind rezultatul stimulării și al unei competiții prietenoase, dar sporite, între toți jucătorii: "Suntem foarte apropiați unii de alții. Jucăm bine, iar acest lucru este bun pentru tenisul italian. După Cupa Davis, am avut multă energie, erau din ce în ce mai mulți oameni care se uitau la tenis în Italia și vezi că prietenii tăi câștigă meciuri bune, așa că vrei să faci la fel și asta ne împinge un pic să fim mai buni.
Ne cunoaștem cu toții de când aveam 11-12 ani, am jucat în aceleași turnee, în campionate naționale, în competiții pe echipe. Este bine pentru noi, pentru toți italienii. Pentru cei care se uită la tenis, este frumos să vadă cât de departe am ajuns împreună."
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională 
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite 
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private 
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită