Paolini nu poate să creadă: "Au fost câteva luni nebunești pentru mine (râde)".
Jasmine Paolini nu încetează niciodată să își depășească limitele. Înainte de acest an, ea nu trecuse niciodată de turul al doilea la un Grand Slam și nu fusese niciodată mai sus de locul 29 în lume. La 28 de ani, părea să fi atins deja apogeul potențialului său și nimeni nu se aștepta ca ea să ajungă mult mai sus.
După ce în ianuarie a ajuns în optimi la Australian Open, duminică, la Wimbledon, va juca a doua sa finală consecutivă de Grand Slam, după cea de la Roland Garros. Lunea viitoare, ea va debuta în Top 5 al clasamentului WTA și ar fi chiar la doar 158 de puncte în spatele Elenei Rybakina, pe locul 4 în lume, dacă ar câștiga turneul. Nebun este cuvântul potrivit.
Jasmine Paolini: "Ultimele câteva luni au fost nebunești pentru mine (râde). Încă nu am realizat nimic, cred. Dar, nu știu, încerc doar să mă concentrez pe ceea ce am de făcut pe teren. Să mă bucur de ceea ce fac, pentru că îmi place să joc tenis. Este fantastic să fiu aici și să joc pe acest teren. E ca un vis.
Obișnuiam să mă uit la televizor la finala de la Wimbledon când eram copil și până anul acesta. Pur și simplu mă bucur și trăiesc în prezent. Acesta este modul meu de a gândi. Dar cred, de asemenea, că ultimele câteva luni au fost nebunești pentru mine (râde)".
Wimbledon
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită