Noah își povestește coborârea în iad după ce a câștigat Roland-Garros în 1983: „Mă uitam la Sena și îmi spuneam: Mă arunc, nu mai pot”
Yannick Noah este ultimul jucător francez care a câștigat Roland-Garros. A fost pe 5 iunie 1983, acum aproape 42 de ani, în fața ilustrului Mats Wilander. Propulsat ca star națională după ce a câștigat primul (și singurul) său titlu de Grand Slam, fostul campion și cântăreț a dezvăluit perioada întunecată pe care a traversat-o imediat după aceea.
În emisiunea „Sănătate mentală, spargerea tabuului”, difuzată marți de M6, Noah s-a exprimat, plin de emoție, despre depresia sa și gândurile suicidare care i-au trecut prin minte:
„Am supraviețuit unei depresii profunde. Și a fost complicat pentru că eram cam singur. Aveam 23 de ani, eram în formă maximă. Prioritatea mea de când aveam doisprezece ani era să câștig acest turneu la Paris. Asta era. Toți prietenii mei erau acolo. Toți oamenii pe care îi iubeam erau acolo. Tatăl meu sare pe teren. A fost perfect.
Fericirea era să câștig acest trofeu. Și a doua zi, eram pierdut. Nu știam ce se întâmplă. Toți oamenii din jurul meu credeau că trăiam cea mai bună perioadă a vieții mele. Dar aveam chef să mă distrug. Aveam chef să plec.
Pentru că, odată ajuns sus, nu mi s-a dat manualul de instrucțiuni. Acea perioadă a fost cu adevărat sentimentul... Era foarte precis. Mergeam singur pe stradă, noaptea, în Paris. Așteptam să nu fie nimeni și mă uitam la Sena și îmi spuneam: «Mă arunc. Nu mai pot.»”
Cupa Davis: între reforme, critici și cultură națională 
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite 
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private 
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită