Cupa Davis 2010: Cum Djokovic a schimbat destinul Serbiei într-un singur weekend
Pe 5 decembrie 2010, Serbia câștigă primul său trofeu din istoria Cupei Davis, la Belgrad, învingând Franța cu 3-2. Dar ceea ce cifrele nu spun este intensitatea emoțională a acelui weekend, întruchipată de un Novak Djokovic transfigurat, motivat de mult mai mult decât sportul.
Djokovic, atunci numărul 3 mondial, știa că această finală depășea cu mult un simplu trofeu. Serbia, încă o națiune tânără, ieșise din anii ’90 traumatizată de război și izolare. Pentru el, nu era doar un meci de câștigat, ci un mesaj de trimis.
„Acest moment mi-a schimbat viața. Am plâns ca un copil. Nu eram jucători, eram soldați ai iubirii poporului nostru.”
„Nu jucam pentru mine, ci pentru 10 milioane de oameni.”
Scena este gravată în memoria tuturor sârbilor: ultimul punct al lui Troicki, Djokovic sărind în brațele coechipierilor săi și mulțimea de la Arena Belgrad explodând. Echipa sârbă, condusă de Djokovic, Tipsarevic, Troicki și Zimonjic, a surclasat solida echipă a Franței (Monfils, Simon, Llodra, Clément).
Victoria l-a transformat pe Djokovic. Câteva săptămâni mai târziu, câștiga Australian Open 2011. Apoi a înlănțuit una dintre cele mai dominante sezoane din istorie.
„Această victorie m-a eliberat. Mi-a dat o putere pe care nu o bănuiam. Am înțeles că pot realiza orice.”
În cele din urmă, ne amintim una dintre cele mai iconice scene ale deținătorului de recorduri de Grand Slam, atunci când acesta și-a ținut promisiunea, razându-și părul în fața unei mulțimi în extaz.
Paradoxul care divizează tenisul: între jucători epuizați și un calendar saturat, dar cu turnee demonstrative înmulțite 
Formarea viitorilor campioni: focus pe declinul modelului public francez în fața academiilor private 
Padelul amenință tenisul? Imersiune într-o revoluție care zdruncină ordinea stabilită 
Dosare - Arabia Saudită, accidentări, război și afaceri: culisele fascinante ale tenisului dezvăluite de TennisTemple