„Cred că Federer este cel mai bun în acest domeniu”, Murray revine cu umor asupra jucătorilor din Big 4 cei mai emotivi

Adrien Guyot

le 20/06/2025 à 09h45

3 min to read

Djokovic Federer Murray Nadal

Legenda tenisului, Andy Murray, și-a lăsat amprenta asupra acestui sport timp de aproape două decenii. Singurul jucător care a reușit să ajungă pe primul loc mondial în era Big 3, atunci când aceasta era la apogeul său, scoțianul, câștigător a 46 de titluri ATP (printre care 3 Grand Slam-uri, 14 Masters 1000, ATP Finals și două medalii de aur olimpice la simplu), ar fi putut avea un palmares și mai impresionant.

Cel care a disputat 11 finale de Grand Slam și 21 de finale de Masters 1000 a dat adesea de greu în ultima etapă, în special din cauza superiorității lui Novak Djokovic, Roger Federer și Rafael Nadal, care i-au blocat calea de multe ori în finală.

Într-un interviu acordat revistei GQ Magazine, Murray, în vârstă de 38 de ani și retras oficial din activitate după Jocurile Olimpice de la Paris anul trecut, a trebuit să-și clasifice foștii rivali din Big 4 și a ales astfel pe cel care a avut cele mai mari dificultăți în a-și ascunde emoțiile după înfrângeri dureroase și care a plâns cel mai des.

„Cred că Federer este cel mai bun în acest domeniu. Apoi, aș spune eu. După aceea, este foarte greu de ales, pentru că nu l-am văzut pe Rafa (Nadal) sau pe Novak (Djokovic) plângând des. Dar totuși, aș spune Novak, iar apoi Rafa. Cred că totuși l-am văzut pe Djokovic plângând de câteva ori.

Mulți oameni m-au întrebat dacă este important să-ți arăți emoțiile în tenis. Personal, am fost foarte afectat de înfrângerea mea în finala de la Wimbledon din 2012.

Aceasta a arătat pur și simplu cât de mult sunt, înainte de toate, un om. Când am început cariera, am trecut de la un necunoscut la un jucător de viitor în câteva luni.

Brusc, oamenii încep să-ți analizeze modul în care vorbești, modul în care te îmbraci, modul în care te comporți și să-ți judece și nivelul de tenis și potențialul. Simți că ești judecat de toată lumea.

Așadar, cred că este o reacție umană să fii defensiv în astfel de momente. Nu am avut impresia că mass-media a încercat să se pună în locul nostru și să înțeleagă acest lucru.

Când am pierdut acea finală la Wimbledon, a fost prima dată când am arătat atât de multe emoții publicului. De atunci, probabil m-am simțit puțin mai confortabil când a trebuit să arăt emoții pe parcursul carierei mele”, a concluzionat Murray.

Pe teren, după finala Australian Open din 2010, pe care tocmai o pierduse în fața lui Federer, Murray a ținut un discurs în care a relaxat atmosfera cu o frază adresată publicului australian care a rămas celebră: „Pot să plâng ca Roger (Federer), dar păcat că nu pot să joc ca el”.